Piczo

Log in!
Stay Signed In
Do you want to access your site more quickly on this computer? Check this box, and your username and password will be remembered for two weeks. Click logout to turn this off.

Stay Safe
Do not check this box if you are using a public computer. You don't want anyone seeing your personal info or messing with your site.
Ok, I got it
MILITANT FARA VOIE
INAPOI
170
Domnul Cretan Constantin a reusit sa lanseze cartea scrisa in inchisoare, inchisoare facuta pentru ca a luptat, real, pentru drepturile minerilor si a tuturor muncitorilor. Cu totii ar trebui sa cititi aceasta carte, pentru a afla adevaruri si dedesubturi din lupta sindicala si din viata politica de dupa decembrie 1989, inclusiv ale mineriadelor.
"Militant fără voie sau Aprindere în beznă - evocări -"
Articol de Valter Cojman
  Acesta este titlul cărţii lansate de domnul Constantin Creţan, un adevărat luptător pentru drepturile minerilor şi nu numai. Cartea a fost scrisă în perioada detenţiei în urma evenimentelor din ianuarie şi februarie 1999 ( „Scriu această carte cu privire la adevărul mineriadelor începând din 1990, aici, în puşcărie şi sper că voi avea ocazia s-o public după ce voi ieşi din penitenciar. Am vrut să se afle adevărul legat de multe din evenimentele postdecembriste, evenimente în care am fost implicat mai mult sau mai puţin şi care, din păcate, conştiinţa publică le percepe deformat sau nu le cunoaşte deloc…” ).
  În cuprinsul ei se găsesc informaţii detaliate despre culisele luptelor politice de după decembrie 1989, despre mineriade, despre activitatea sindicală, despre implicarea sindicală în politică, despre implicarea politicului în mişcarea sindicală, despre corupţia din politica românească, despre corupţia din sindicatele miniere din Valea Jiului şi din Oltenia.Evocă evenimentele din 1999, unde, de la Tg. Jiu la Râmnicu Vâlcea la secondat pe Miron Cozma, evocă modul în care Miron Cozma a ştiut să se facă iubit de minerii din Valea Jiului, din Gorj şi Mehedinţi, cum ajunsese să fie considerat un erou de întreaga ţară ( „… Cu toate că Miron Cozma era Eroul Naţional pentru toţi protestatarii, nici el nu dorea să fie lider al aşa zisei „răscoale”…” ) dar şi cum a dezamăgit întreaga ţară care îşi pusese toate speranţele în mineri şi în Miron Cozma în ianuarie 1999, evocă curajul şi dârzenia minerilor de atunci ( „… Au analizat situaţia minerilor, care erau obosiţi, răniţi, dar erau forte dârzi…” ), arată minciuna politicienilor şi a Bisericii Ortodoxe, care a fost garanta actului de pace de la Cozia ( „… După multe ore de negocieri la Cozia, am primit asigurări telefonice că totul este bine şi că decurge normal, încheindu-se „pacea de la Cozia”, care, mai târziu, s-a dovedit a fi o păcăleală cu toate garanţiile Bisericii Ortodoxe. …” şi puteţi afla care este conţinutul Acordului de la Cozia) , etc.
În carte mai sunt evidenţiate trădări ale unor lideri faţă de mişcarea sindicală şi intrarea acestora în cârdăşie cu politicieni pentru destrămarea unităţii sindicale din minerit şi pentru a pune mâna pe un ciolan mai mare de ros sub protecţia politicului ( „… iar cei din Oltenia au făcut o comisie care era propusă de către Constantin Creţan pentru faptul că liderii de la UFSMO trădaseră şi nu mai erau reprezentativi…Eram disperat. Nu am mai rezistat, când am aflat pe posturile de televiziune unde au apărut lideri sindicali care condamnau acţiunea noastră şi pe Miron Cozma. Printre aceştia şi Bogdan Hossu, Dumitru Costin şi Condescu Marin. Am plecat de nebun de acasă ( Constantin Creţan - n.r. ) la sediul UFSMO. Am intrat peste ei în şedinţă şi au rămas blocaţi, le-am strigat „Trădători nenorociţi, vă bucuraţi şi lingeţi tălpile Puterii”. Au aplecat capetele. M-am dus la Marin Condescu, pe care l-am scuipat şi am încercat să-l lovesc, fiind într-o stare oarbă de răzbunare…” ). In carte sunt elogiaţi liderii cinstiţi şi blamaţi liderii trădători. De asemenea este blamată clasa politică şi justiţia română care au trimis la închisoare lideri ai minerilor şi muncitorilor, doar pentru că au cerut drepturi pentru aceştia, încălcând   drepturi constituţionale şi universale ( „… Am avut surpriza să constat că minerii mai în vârstă au venit la mine şi mi-au spus pe un ton tare: „Domnule Creţan, unde este Miron Cozma, să vină aici! Nu vă lăsaţi păcăliţi, este nesigură pacea…”. Am fost sensibilizat şi nu știam ce să fac, eram „tras de haină” de acel om în vârstă şi simţeam că are dreptate. Mi s-a strigat ameninţător în continuare: „Domnule lider, să vină Cozma, nu vă lăsaţi păcăliţi, o să regretaţi toată viaţa, nu-i cunoaşteţi, bunicul meu a fost împuşcat la Lupeni în 1929”. Nu ştiam ce să fac, inima mă îndemna să-l ascult pe acel miner şi cred, că dacă mai erau încă o sută ca el nu aş mai fi ascultat de ordinul lui Cozma şi acum regret, că nu trebuia să ne retragem; acum când sunt în spatele gratiilor îmi dau seama de cuvintele acelui miner.”. Toate acestea sunt susţinute de documente oficiale, de scrisori şi articole din presă. Mai sunt prezentate şi câteva fotografii care atestă cele spuse în această carte. Am introdus câteva rânduri, din cartea domnului Constantin Creţan, pentru a vă determina să o citiţi şi sunt sigur ca nu veţi regreta nici o secundă că aţi citit-o. Nu este o lectură doar pentru minerii din Valea Jiului, din Gorj sau Mehedinţi ci şi pentru populaţia din aceste zone, pentru presa scrisă şi audio-vizuală care vrea sa arate doar adevărul şi, chiar, pentru cei care scriu paginile manualelor de istorie.
  Tot în această carte mai sunt prezentate şi opiniile politicienilor faţă de evenimentele din 1999 şi ce atitudine au ei azi faţă de minerit şi mineri ( „Domnul senator, Corneliu Vadim Tudor: Dacă în 1989 a fost o revoluţie anticomunistă, în 1999 avem de a face cu o revoluţie anti-mafiotă.”. Din toate acestea rezultă un lucru pe care l-am afirmat şi eu de câțiva ani încoace: industria minieră este distrusă, în cea mai mare parte, datorită liderilor care s-au lăsat corupţi, care au uitat care este datoria lor şi au reprezentat doar interesul propriului buzunar, dar şi din cauza laşităţii minerilor care nu au mai avut curajul, din 1999 încoace, să pună piciorul în prag şi să-i dea jos pe liderii corupţi, să refacă unitatea sindicală şi să-şi ceară drepturile sau să împiedice pierderea drepturilor. Personal, ca fost angajat al CNH SA Petroşani, în cadrul EM Lupeni, această carte îmi aduce aminte de înaintaşii minerilor care, prin sacrificiul suprem, au obţinut drepturi pentru mineri, drepturi care în ultimii ani au fost vândute sau pierdute de actualii lideri pentru bunăstarea şi avantajele lor. Nu am să uit niciodată că, împotrivindu-mă neregulilor din SLEM Lupeni, am fost supus represaliilor de către conducere la cererea liderilori SLEM Lupeni. Cu toate acestea am continuat să lupt contra neregulilor, abuzurilor şi nedreptăţilor, luptă în care am fost mai mult singur pentru că au dispărut minerii de altădată, dispuşi, oricând, să lupte pentru drepturile lor.
    Vă sfătuiesc să căutaţi cartea şi să o citiţi. Poate minerilor, activi, le va reveni curajul şi demnitatea de altădată a înaintaşilor şi, celorlalţi, le va produce o nostalgie dar şi mulţumirea că au aflat, în sfârşit, multe din necunoscutele care îi măcinau despre acea vreme. Probabil va fi un „Remember” pentru cei care au participat la mineriade, pentru familiile acestora şi pentru prietenii acestora cărora, probabil, le-au povestit aceste evenimente şi, poate, nu au fost crezuţi în totalitate, când relatau acestea.
„Flacăra noastră este doar flacăra unui chibrit. Dar lumina unui chibrit aprins în beznă, face mai mult decât o vâlvătaie în plină zi. Iar pentru o explozie este suficientă o scânteie.”
NOROC BUN TUTUROR, MAI PUŢIN HOŢILOR, LAŞILOR, LINGĂILOR, LICHELELOR, LENEŞILOR, CORUPŢILOR ŞI DICTATORILOR!